ANDALUZIA PE BICICLETĂ (iarna 2013)

articol scris de Costea Daniel

În ultimii ani, pentru mine Spania e devenit principala destinaţiei cicloturistică din timpul iernii, astfel după mai multe pregătiri în data de 31 ianuarie, anul acesta, am plecat cu avionul din Bucureşti spre Malaga, unde peste o lună de zile am realizat aproximativ 2000 de km cu bicicleta mea de trekking, vizitând o bună parte din Regiunea Autonomă Andalucia , in special Provincia Malaga.
Întreaga experienţă cicloturistică din sudul Spaniei poate fi împărţită în două etape: prima a fost de a realiza cât mai multe circuite de o zi in Provincia Malaga cu plecare din orăşelul Alhaurin El Grande, circuite de o zi în care am cuprins cât mai multe localităţii turistice iar a doua etapă a constat în realizarea unuii circuit de câteva zile în Regiunea Autonomă Andaluzia ce a curpins oraşele: Malaga, Motril, Granada, Cordoba si Campinallas.
Din fericire activitatea mea a început încă a doua zi de când am ajuns în Spania, adică 1 Februarie când mi-am şi ridicat bicicleta de la autocar. Dacă în prima zi am realizat doar 40 km până în oraşul Coin şi satul turistic Mijas, în fiecare zi de pedalat mi am propus să adaug 20 de km şi să cuprind cât mai multe localităţi şi drumuri din zonă. Probabil învăţat cu frigul de acasă prima zi de pedalat a fost cea mai călduroasă, afară erau 20 de grade şi era in tricou şi pandaloni scurţi.
În zilele următoare am reuşit să adaug câte 20 în zilele de pedalat ajungând după două săptămâni la recordul de 140 km până în oraşul turistico – cultural Antequera. Totuşi aş dori să precizez că bicicleta mea de trekking cu portbagaj are aproximativ 17 km, în comparaţie cursierele spaniolilor de carbon, care inundau şoselele regiunii mai ales duminica având aproape jumătate din această greutate.
Circuitele realizate în Provincia Malaga au avut o mare reuşită deoarece în cele două săptămâni şi jumătate am vizitat aproximativ 30 de oraşe şi sate, toate cu un potenţial turistico – cultural deosebit: cum ar fi Torremolinos sau Fuengirola de la malul mării, Alora, Almogia, Coin, Ardalles, Guaro sau Tolox de la marginea micilor sierre existente, cu un aspect foarte spectaculos.
În perioada 1 – 17 februarie, timpul a ţinut cu mine fiind perfect senin şi fără nici un strop de ploaie. Ziua de 17 februarie a fost cea în care mi – am început circuitul în Regiunea Autonomă Andaluzia pe la Motril, Granada, Cordoba si înapoi la Malaga.
Traseul de la Alhaurin el Grande lângă Malaga până la Motril, realizat duminică 17 februarie pe malul mării a fost de 137 km, pe drumul naţional de pe malul mării unde erau mai mulţi ciclişti decât maşini.
În Motril am rămas 4 zile, timp în care vremea s-a înrăutăţit şi au venit ploile în toată Spania. Singura zi cu timp însorit a fost 21 februarie, în care am reuşit să urc cu vânt în faţă 70 km spre oraşul Granada, un oraş deosebit şi plin de istorie, amplasat la poalele Sierrei Nevada, un fel de Sibiu al Spaniei.
După două zile de ploi interminabile am fost nevoi să plec cu autocarul la Cordoba pentru a prinde primele două etape din Andaluzia Bike Race, cea mai mare competie internaţională de la începutul anului. Deşi în Cordoba era frig 1º C noaptea şi 14º C ziua, tot timpul a fost vreme însorită iar concursul s-a putut desfăşura în condiţii optime.
Marţi 26 februarie a fost ziua în care m-am reîntors în orăşelul meu drag de lângă Malaga, Alhaurin el Grande, după 200 km de pedalat, într-o zi şi jumătate, spre norocul meu pe o vreme superbă. Un mare noroc, pentru că imediat după ce am ajuns au început ploile în sudul Spaniei şi chiar ninsorile în restul ţării. Deşi mi-am propus să mai stau încă o săptămână pentru a mai pedala prin Provincia Malaga, ploile au dominat începutul lunii martie, realizând astfel doar câteva trasee scurte pănă la Malaga şi Fuengirola.
Exeprienţa mea cicloturistică, în Sudul Spaniei a fost destul de intensă şi a trecut foarte repede, desigur cel mai mult m-a impresionat calitatea şoselelor şi densitatea lor. Lăţimea acestora te făcea ca şi ciclist să te simţi în siguranţă, când trecea o maşină pe lângă tine, dar şi să prinzi viteză semnificativă neavând nici un fel de denivelări.
Oricum pentru această experienţă minunată aş dori să mulţumesc familiilor Bursuc şi Deco, din Alhaurin el Grande, care pur şi simplu m-au impresionat cu ospitalitatea lor exagerată, dar şi lui Tică Ilinca din Motril, care mi-a oferit posibilitatea de a locui la un Casa de Campo sau Cortijo deosebit.
M-am întors în ţară cu speranţa că şi la noi, vremea va deveni frumoasă şi iarna se va termina cât mai repede pentru a ne bucura de densitatea traseele de off road de pe dealurile şi munţii noştrii, pentru că în Spania din cauza atâtor asfaltări acestea au cam dispărut.